Scrisoare către Moş Crăciun. Crăciunul este despre ce simt ceilalţi
Un "test" altfel. Tema: "Scrisoare către Moş Crăciun". Trebuie să fie o scrisoare, mă întreabă cineva. Poate să aibă orice formă. Punctez sinceritatea, originalitatea, respectarea subiectului.
Testul la care nimeni nu greşeşte.
Am citit despre întoarcerea în copilărie, despre viitor, despre dorinţe, despre prietenie, despre jucării primite sau dorite, despre minunate momente în familie, despre absenţa dureroasă a cuiva drag, despre cum să ne gândim la alţii mai mult decât la noi, despre frici, despre căutări, despre găsiri, despre reuşite, despre prietenie, poveşti fermecătoare cu elfi, scrisori în vârstă, scrisori copilăroase, cuvinte adânci şi cuvinte desenate.
Şi toate acestea le-au scris, cuminţi şi serioşi:
X C: Ştefan Georgescu, Alexandra Guşă, Bianca Giurgescu,Vlad Homutescu, Iosif Voicu, Laurenţiu Postole, Mihaela Camelia Ionică, Alina Matei, Alice Scrob, Alexandru Sivu, Cristina Tudor, Georgiana Ploscaru, Tudor Roşca, Matei Bălteanu, Andreea Ioniţă, Andrei Arghirov, Delia Chircă, Ana-Maria Gurău, Tudor Grecu, Theodor Smărăndoiu, Vlad Teodorescu, Filip Marinescu, Luca Matei, Vlad Zavate,
X E: Elena Răduţ, Şerban Ioan, Vlad Stoica, Andrei Grigorescu, Andreea Epuraş, Salia Matinca, Cristel Sarah, Diana Iordan, Alissa Poenaru, Luana Ilie, Sergiu Dorobanţu, Maria-Lena Popescu, Rareş Frânculescu, Daria Pârvu.
Iar eu am promis că aleg pentru seara de Ajun o singură scrisoare.
Nu cred că am "crezut" vreodată cu adevărat în Moş Crăciun. De când eram mică, am respins ideea, considerând-o absurdă. Noi nu aveam horn (nici acum nu avem); jucăriile pe care le primeam le vedeam şi la magazin şi erau plastic în cutii de carton - nu mi se păreau făcute de elfi; iar simplul gând că Moşu' ajunge în toate casele într-o singură noapte era orice, dar nu logic. Toate bănuielile mi-au fost confirmate la şase ani când am găsit pe balcon păpuşile pe care urma să le primesc de Crăciun. Moşul era fals, la fel ca restul minciunilor pe care nu le-am crezut niciodată: Zâna Măseluţă, Moş Nicolae, iepuraşul de Paşte ...
Cu toate acestea, în fiecare an după ce am împlinit cinci ani, am scris câte o scrisoare către Moş Crăciun. Nimic special, ceva acolo să pară că încă cred în "magie": "Dragă Moşule, anul acesta am fost cuminte şi nu am supărat-o pe mama. Sper să îmi poţi aduce câteva cadouri. Cu drag, Sarah". Dacă adulţii puteau să mintă, şi eu puteam să zic că nu am supărat-o pe mama ...
Abia acum ajung la centrul "problemei" - ca să zic aşa: Karin. Sora mea, cu patru ani mai mică decât mine. Oricât de multe dovezi i-am dat că Moşul nu este real, ea tot crede. Cam cu o săptămână înainte de Crăciun, în fiecare an, încearcă să fie "cuminte" - să mai spele din păcate, ca să îl convingă pe Moşu' că merită cadou. Scrisoarea o concepe cu câteva zile înainte şi o ascunde undeva la ea în cameră, ca să nu ştie decât ea şi Moşul ce îşi doreşte. Când se aude zgomotul uşii de la întrare - semn că a plecat Karin la şcoală, avem startul vânătorii: eu, mama şi tata începem să cotrobăim nebuni printre cărţile ei, poate, poate găsim scrisoarea şi îi luăm ce îşi doreşte.
Şi, deşi mie nu îmi place Crăciunul, şi nu simt "spiritul Crăciunului", şi nu mă bucur când vine, nici nu particip la împodobirea bradului, eu, în fiecare an, scriu o scrisoare Moşului. Pentru că sora mea mai mică decât mine cu patru ani încă crede, iar pentru ea Crăciunul e cea mai frumoasă perioadă a anului.
Dacă m-ar întreba cineva, nu aş recunoaşte nici moartă că îmi aparţin asemenea sentimentalisme lacrimogene. Şi totuşi, şi anul acesta am scris pe o foaie frumos decorată: "Dragă Moşule"...
Pentru că, totuşi, Crăciunul nu este despre ce simţi tu, ci despre ce simt ceilalţi.
Sarah Cristel
Mai vechi:
Scrisoare către Moş Crăciun.
Scrisoare către Moş Crăciun. Lecţie de sinceritate
Dragă Moş Crăciun
Ultima scrisoare
Testul la care nimeni nu greşeşte.Am citit despre întoarcerea în copilărie, despre viitor, despre dorinţe, despre prietenie, despre jucării primite sau dorite, despre minunate momente în familie, despre absenţa dureroasă a cuiva drag, despre cum să ne gândim la alţii mai mult decât la noi, despre frici, despre căutări, despre găsiri, despre reuşite, despre prietenie, poveşti fermecătoare cu elfi, scrisori în vârstă, scrisori copilăroase, cuvinte adânci şi cuvinte desenate.
Şi toate acestea le-au scris, cuminţi şi serioşi:
X C: Ştefan Georgescu, Alexandra Guşă, Bianca Giurgescu,Vlad Homutescu, Iosif Voicu, Laurenţiu Postole, Mihaela Camelia Ionică, Alina Matei, Alice Scrob, Alexandru Sivu, Cristina Tudor, Georgiana Ploscaru, Tudor Roşca, Matei Bălteanu, Andreea Ioniţă, Andrei Arghirov, Delia Chircă, Ana-Maria Gurău, Tudor Grecu, Theodor Smărăndoiu, Vlad Teodorescu, Filip Marinescu, Luca Matei, Vlad Zavate,
X E: Elena Răduţ, Şerban Ioan, Vlad Stoica, Andrei Grigorescu, Andreea Epuraş, Salia Matinca, Cristel Sarah, Diana Iordan, Alissa Poenaru, Luana Ilie, Sergiu Dorobanţu, Maria-Lena Popescu, Rareş Frânculescu, Daria Pârvu.
Iar eu am promis că aleg pentru seara de Ajun o singură scrisoare.
Scrisoare către Moş Crăciun
Nu cred că am "crezut" vreodată cu adevărat în Moş Crăciun. De când eram mică, am respins ideea, considerând-o absurdă. Noi nu aveam horn (nici acum nu avem); jucăriile pe care le primeam le vedeam şi la magazin şi erau plastic în cutii de carton - nu mi se păreau făcute de elfi; iar simplul gând că Moşu' ajunge în toate casele într-o singură noapte era orice, dar nu logic. Toate bănuielile mi-au fost confirmate la şase ani când am găsit pe balcon păpuşile pe care urma să le primesc de Crăciun. Moşul era fals, la fel ca restul minciunilor pe care nu le-am crezut niciodată: Zâna Măseluţă, Moş Nicolae, iepuraşul de Paşte ...
Cu toate acestea, în fiecare an după ce am împlinit cinci ani, am scris câte o scrisoare către Moş Crăciun. Nimic special, ceva acolo să pară că încă cred în "magie": "Dragă Moşule, anul acesta am fost cuminte şi nu am supărat-o pe mama. Sper să îmi poţi aduce câteva cadouri. Cu drag, Sarah". Dacă adulţii puteau să mintă, şi eu puteam să zic că nu am supărat-o pe mama ...
Abia acum ajung la centrul "problemei" - ca să zic aşa: Karin. Sora mea, cu patru ani mai mică decât mine. Oricât de multe dovezi i-am dat că Moşul nu este real, ea tot crede. Cam cu o săptămână înainte de Crăciun, în fiecare an, încearcă să fie "cuminte" - să mai spele din păcate, ca să îl convingă pe Moşu' că merită cadou. Scrisoarea o concepe cu câteva zile înainte şi o ascunde undeva la ea în cameră, ca să nu ştie decât ea şi Moşul ce îşi doreşte. Când se aude zgomotul uşii de la întrare - semn că a plecat Karin la şcoală, avem startul vânătorii: eu, mama şi tata începem să cotrobăim nebuni printre cărţile ei, poate, poate găsim scrisoarea şi îi luăm ce îşi doreşte.
Şi, deşi mie nu îmi place Crăciunul, şi nu simt "spiritul Crăciunului", şi nu mă bucur când vine, nici nu particip la împodobirea bradului, eu, în fiecare an, scriu o scrisoare Moşului. Pentru că sora mea mai mică decât mine cu patru ani încă crede, iar pentru ea Crăciunul e cea mai frumoasă perioadă a anului.
Dacă m-ar întreba cineva, nu aş recunoaşte nici moartă că îmi aparţin asemenea sentimentalisme lacrimogene. Şi totuşi, şi anul acesta am scris pe o foaie frumos decorată: "Dragă Moşule"...
Pentru că, totuşi, Crăciunul nu este despre ce simţi tu, ci despre ce simt ceilalţi.
Sarah Cristel
Sărbători fericite vă doresc, cu puterea de a dărui!
Mai vechi:
Scrisoare către Moş Crăciun.
Scrisoare către Moş Crăciun. Lecţie de sinceritate
Dragă Moş Crăciun
Ultima scrisoare
Comentarii
Trimiteți un comentariu