Autoportret de adolescent. Daniel

Încă de când eram mic, lumea mă alinta, spunându-mi că sunt deştept şi unic.
Acum, în ultimele săptămâni de gimnaziu, îmi dau seama că eu chiar sunt deştept, doar că trebuie să îmi dau silinţa mai mult. Exact cum spune şi mama.
La început nu mi-am dat seama de ce mi se spune că sunt unic, dar, cu timpul, am înţeles că unicitatea mea reiese din faptul că mă pot concentra pe mai multe planuri diferite: şcoală şi fotbal. Bineînţeles că nimeni nu mi-a dat nicio şansă să fac şi fotbal şi şcoală, în acelaşi timp, dar iată-mă acum!
Consider că sunt un copil obişnuit, care trebuie să se concentreze foarte mult la examenele de peste câteva săptămâni, ca să intre la un liceu foarte bun.      

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat