Punct şi virgulă

Deşi mă bucur din plin de vacanţă alături de familia mea, am avut zilele acestea şi alte motive care mi-au încălzit sufletul. În plină perioadă de admitere la facultate (care nu s-a terminat pentru toate universităţile), foştii mei elevi ( XII A, acum absolvenţi ) au împarţit cu mine bucuria reuşitei: Gabi Bibitz - Matematică şi Informatică (Universitate), Ana Blonda, Roby şi Bobo - Energetică (Politehnică), Lary şi Alex Razer - Automatică şi Calculatoare (Politehnică), Cătă - Farmacie (Carol Davila), Tazz - Transporturi (Politehnică), Dumy - Inginerie a Instalaţiilor (UTCB), Pascal - Ştiinte aplicate (Politehnică), Luca - Economie şi comunicare în afaceri (ASE), Irina - Economie şi Afaceri Internaţionale (ASE), Uzi si Geo - Îmbunătăţiri funciare (Agronomie), Michael - Ingineria transporturilor (Politehnică), Marina - Contabilitate (invăţământ particular). Sunt convinsă că mai urmează şi alte veşti bune (Uzi, de exemplu, are admitere şi la Arte, unde, de fapt, îşi doreşte să ajungă).

Concursul   National de   Poezie Tricolora   - un concurs de poezie despre limba romana, la care poate participa oricine, adica elev, student, angajat - cum va trebui sa bifati pe fisa de inscriere, pe care o gasiti  aici . Regulamentul concursului   face referire la conditiile de redactare, la numarul de texte, la corectitudine si decenta, originalitate, la perioada de inscriere, juriu, premii etc. Unul dintre organizatori este profesorul de limba si literatura romana Laurentiu Badicioiu, de la care am aflat si eu despre acest concurs. Mai sus am preluat de pe afisul concursului titlul, a carui putere de sugestie este inclusiv vizuala. Succes! P.S. Din motive obiecte nu apar diacritice in textul de azi. Acceptati scuzele mele.

   "Călugărul negru" de Şerban Tomşa, roman citit recent, apărut de curând la Editura Tracus Arte, mi-a adus în minte o lucrare a pictorului suprarealist  Giorgio de Chirico, un autoportret să-i spunem dublu. În dreapta lucrării, un Giorgio de Chirico meditativ, un pic melancolic, trist, dar şi atent, viu în căutarea sa. În partea cealaltă, ca într-un zbor invers , o proiecţie împietrită a artistului, păstrând  melancolia, tristeţea, căutarea, valoroasă tocmai prin aceea că nemişcarea sa lasă liberă privirii căutarea, framântarea, viaţa celuilalt.    Tema dublului, aşadar, în romanul lui Şerban Tomşa, concretizată printr-un quiproquo: reîntors în oraşul adolescenţei sale în căutarea primei şi singurei iubiri, Oreste Şerbănescu este luat drept Oskar Omer, printr-o asemănare fizică izbitoare. Primul este un Giorgio de Chirico viu, trist, meditativ, înclinat către introspecţie, celălalt - copia ştearsă, încremenită, dar asemănătoare până la confuzie, a cărui apariţie susţin